- ghivént
- s. n., pl. ghivénturi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ghivént
Look at other dictionaries:
ghivent — GHIVÉNT, ghiventuri, s.n. Şanţ elicoidal regulat făcut pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înşurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din germ. Gewinde. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
filet — FILÉT, (1), fileturi, (2) filete s.n. 1. Şanţ elicoidal tăiat pe suprafaţa exterioară sau interioară a unei piese cilindrice ori conice, servind pentru asamblarea prin înşurubare a piesei; ghivent. 2. Ramificaţie a extremităţii nervilor. – Din fr … Dicționar Român
buşon — BUŞÓN, buşoane, s.n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porţelan, care face parte din dispozitivul de siguranţă al unui circuit electric. – Din fr. bouchon. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
vacubliţ — vacublíţ s. n. (sil. bliţ), pl. vacublíţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic VACUBLÍŢ s.n. (fot.) Tip de lampă fulger al cărei sistem de luminare este format dintr un balon de sticlă umplut cu oxigen, în care se află o… … Dicționar Român
înşuruba — ÎNŞURUBÁ, înşurubez, vb. I. tranz. A strânge un şurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locaşul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + şurub. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
cheie — CHÉIE, chei, s.f. 1. Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaşte sau a unui lacăt. ♢ loc. adj. şi adv. La cheie = (despre locuinţe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosinţă. ♢ expr. A… … Dicționar Român
filieră — FILIÉRĂ, filiere, s.f. 1. Placă de oţel prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluţia de mătase artificială sau de fibre… … Dicționar Român
reînşuruba — REÎNŞURUBÁ, reînşurubez, vb. I. tranz. A strânge la loc un şurub, un ghivent slăbit, un capac etc. – Re1 + înşuruba. Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX 98 reînşurubá vb. (sil. re în ) înşuruba Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
